What have we here, laddie? Mysterious scribblings? A secret code? No! Poems, no less! Poems, everybody!
Saturday, November 4, 2017
Ghicitorul
Fluturi de mătase, încrețiți la gene,
Îmbătați de lene, cu ochi de strigoi
Imi tocesc pe tâmple, calm si in tăcere
Tot ce nu puturăti să imi tociți voi
Timpul își scobește nările uscate
Plictisit de moartea zilei de apoi
Enervat ca totuși, din atâtea lucruri
Si atâtea ființe, si nimic din noi
Nu-l învinețește, nu-i dă nici o palmă
Nu se-mpotrivește nici măcar un pic
Zace jos săracul, ghicitor in stele
Fără de secrete. Nimic nou. Nimic.
Dezbărați de toate, despuiați și goi
Oare câți de mâine mai rămân în noi?!
Lucian Vasiliu
Oakville Noiembrie 04, 2017
Subscribe to:
Posts (Atom)