Romgleza
Trecem prin viata cu
viteza bosonului Higgs (da, aia e, particula aia care, desi ipotetica si pana
la proba contrarie, ii tine piept lui Dumnezeu.. .) Nu mai avem deci de mult
masa in schimb avem multa energie. Foarte
multa energie. Consumam evenimente de dragul consumului si uitam sa ne bucuram
de experienta. Cu multi ani in urma am descoperit intr/o cunostiinta un
consumator de locuri: calatorea mult iar scopul era poza in fata locului cu
pricina. Odata evenimentul bifat, trecea cu viteza la urmatorul. Sunt atatea de
vazut in lumea asta…
Ceea ce am crezut a fi
singular atunci a devenit azi un mod de viata pentru foarte multi dintre noi.
FB si metodele moderne de comunicare ajuta sa le aratam celorlalti cate facem
noi in viata iar consumul a devenit prioritatea noastra numarul unu. Incepem
zilele deja cu maine in gand, iar maine, expirat,e inlocuit de poimaine imediat
cum trecem de miezul noptii..
Un efect secundar al
acestei grabe mondiale e romgleza.
Fac parte dintr/un
grup pentru care acumularile si progresul sunt importante, si aici ma refer nu
numai la cele de ordin material…Sau, ma rog, asha imi place sa cred.
Si totushi, sunt
printre putinii deranjati de romgleza. Efectele se vad peste tot in jurul
nostru, in comunitati romanesti exilate si chiar in tara. Antena Trei, in emisiuni de larga audienta, ne spune ca domnul ministru
Ponta nu e “fair”, in timp ce Prima TV are ca slogan de publicitate ”We love to
entertain you…”. Primesc mesaje scrise si vorbite din care inteleg mai nimic. Slova
romaneasca este asezonata cu orice ne vine la indemana, cat mai repede si cat
mai eficient, pentru ca nu avem timp..Un anonim imi scrie agramat si in
romgleza pe blog, folosind ca scuza lipsa timpului..Mai are si altele de
consumat, nu numai blogul meu! Respectul pentru limba a devenit minim,
interesul pentru consum e, compensator, maxim.
Despre romanii-
canadieni ce sa mai zic..Toti au cate un un “goal” – nu scop, menire, obiectiv, rol,
rost, sens, țel, ținta, noima etc
iar copii trebuie sa “sheruiasca” nu sa imparta. Te dor urechile si sufletul
auzindu/i cum vorbesc, straduinta e zero, atat pentru o exprimare corecta in
romana cat si pentru o invatare cat mai corecta a limbii engleze. Rezultatul
suna precum clopotele lovite in dunga si incep sa duc dorul zilelor cand imi
intelegeam prietenii din priviri…
Desi agresiv, eu unul asociez
romgleza cu implicarea in mediocritate. Consumand totul cu o asemenea viteza,
anumite lucruri devin prea grele iar efortul prea mare si atunci spunem cum ne
vine, compromitem adica..
Azi ii am pe noptiera
pe Stendhal, Tutea si Kundera. Ii frunzaresc cand am timp (mult prea putin, “mea
culpa!”). Incerc zilnic sa duc lectura pana la capat si sa o convertesc in
fapte. Iar minimul pe care il pot face este sa ma exprim cel putin corect, daca
mai mult nu pot.
Cum altfel, pot crede
high despre mine!?
