Wednesday, October 29, 2014

Presedintele




“Dragi compatrioti,

Sa conduci o tara precum Romania nu e un lucru ushor, desi poate asha pare si astfel multi ma invidiaza. E o lupta continua intre bine si rau, intre moralitate si obscenitate, intre generozitate si egoism. Intre a fi mai bun sau a fi reprezentant.

In fiecare dimineata ma uit in oglinda si incerc sa va vad pe voi, si sa fac ce ati face voi, in locul meu.

.... ....

Si aici incep problemele... 

Subconstient, fac eforturi sa imi spun sa fiu cinstit, dar va vad pe voi furand si atunci fur. Imi spun sa spun doar adevarul, dar va vad pe voi mintind si atunci mint. Imi spun sa imi suflec mainile si sa ma pun serios pe treaba dar va vad pe voi chiulind si atunci chiulesc si eu.

Imi spun sa am incredere in oameni, dar va vad pe voi inseland si atunci insel si eu. Imi spun sa imi asum in sfarsit niste responsabilitati, dar va vad pe voi descurcandu/va si atunci ma descurc si eu. Imi spun sa fiu optimist, sa am incredere in mine si in viata, dar va vad pe voi ingandurati si cruzi si fara de speranta si atunci imi pierd si eu speranta..

Intr/un final imi spun sa recunosc cand am gresit, cand am fost de vina, dar va vad pe voi aruncand vina pe altii si atunci, invariabil, indiscutabil si perfect logic, dau vina pe voi pentru cum am ajuns eu sa fiu. In mod evident, eu unul am incercat...

Cu sinceritate,

Presedintele vostru. Oricare.”

Jurnal (imaginar) de presedinte. Octombrie 29, 2014.


PS Populatia Romaniei a scazut sub 20 de milioane pentru prima data din 1969, de la 23 de milioane in 1992, adica cu aproximativ 13%. In toata istoria ei, incepand de la primul recensamant din 1866, in fiecare an si pana in 1992, populatia Romaniei a crescut, cu o singura exceptia si anume in perioada celui de/al doilea razboi mondial. Chiar si in timpul primului razboi mondial populatia Romaniei a fost in crestere...




Tuesday, October 7, 2014

La Multi Ani!



“La Multi Ani, Relutzu!”..Asha imi amintesc chiar si acum ziua mea. Cu cuvintele maica/mii, prima intotdeauna, indiferent daca eram la Galati, Bucuresti sau peste ocean…

Din pacate, cuvintele scrise sunt – prin comparatie- relativ reci, ele nu pot reda si caldura din voce, familiaritatea tonului si a ritmului, intotdeauna voios, al mamei. Am primit multe felicitari in viata mea, pe toate tonurile si pe toate vocile, dar parca nici unele ca ale mamei..Taica/mi/u era prea emotionat ca sa se exprime in momentele astea, prea timid si prea rusinos dar totushi cat de tarziu am invatat asta…

 Am primit si azi, ca in fiecare an, multe urari, din partea voastra. Anul asta parca mai multe ca oricand, iata unul din avantajele facebook/ului. Va multumesc tuturor.

Cateva concluzii la cald:

Urarea romaneasca e mult mai frumoasa si mai profunda decat mult cunoscutul si englezescul “Happy Birthday!” si oarecum invers proportionala cu profilul celor doua culturi: iata ca romanul, de data asta, face planuri pe termen lung, in timp ce englezul vrea doar sa aiba o zi frumoasa. Surprinzator!

….

Cea mai frumoasa urare: “La multi ani, prietene!”…No comment…

Cea mai emotionanta urare: “La multi ani suflet drag!”…

Cea mai unica si cea mai interesanta urare: “Uite varsta ta descompusa in numere prime:
44 = 2² X 11
Iar in hexadecimal e 2C, fiind sub 30 pare ceva mai acceptabil
”  

Si, la urma, urarea castigatoare: “La Multi Ani tati!”



PS Nu am dat nume pentru confidentialitate, dar multi va veti recunoaste in poza atasata…Zi de nastere in copilarie, probabil pe la zece unspe ani..sau mai mult!?  

Oakville, 7 Octombrie 2014

Sunday, October 5, 2014

Egalitate




Egalitatea in drepturi este precum comunismul: Ogasmica pe hartie, imposibil de implementat in realitate. Intr/un cuvant, tampa. Sau, daca vrei versiunea mai acceptabila, impusa. Nu naturala, nu instinctuala.

Cei care (inca) mai cred in conceptul asta nu au fost niciodata in situatia de a pierde ceva esential. Sau nu au fost niciodata ingrijorator de aproape de a pierde ceva cu adevarat important. Sau sunt doar ipocriti, si aici imi insusesc adevaratul sens al cuvantului, nu cel jignitor ci cel explicativ.

In momentul in care instinctul de conservare intra in actiune si daca chiar esti un supravietuitor, un luptator adevarat, nu poti depasi obstacolele din fata decat daca te gandesti doar la tine si la drepturile tale. Societatea in care traim e o jungla, a sta pasiv si a sfatui masele de competitori sa se egalizeze unii pe altii, timp in care au respectul tau garantat e pe atat de naiv cat e de nociv.

Inca o data, cel mai probabil acum cand stai si citesti randurile astea esti relaxat, totul e OK (probabil iritat doar de ce scriu eu) si deci cel mai probabil nu esti de acord cu opinia asta a mea - asha cum probabil nu as fi nici eu, in locul tau.
Cand frica de a pierde iese insa la suprafata, e cu totul altceva.

….

Acum vreo cativa ani am ajuns la spital intr/adevar cu o urgenta: fiu/meu avea vreo patru ani si 40 de grade temperatura…Dupa cateva ore de asteptat degeaba, Niki a devenit inert. In acel moment, mi/am cerut agresiv, autoritar, egoist, brutal si cat se poate de normal, drepturile. Le/am primit si totul a fost OK dupa. In acel moment nu dadeam nici cat o ceapa degerata pe drepturile celorlalti din jurul meu, ale altora de la coada sau ale celor abuzati de interventia mea.

Dreptul la respect al unei asistente medicale era atunci pentru mine zero, la fel cum a fost si dreptul la intaietate al unui pacient care astepta poate de mai mult timp decat mine. Tu, ai fi gandit altfel!?

Generalizand si la o scara mult mai larga, oamenii nu vor fi niciodata egali in drepturi, oricat de frumos ar suna asta. Nimeni nu va vota niciodata cu un guvern care ti/ar lua tie din drepturi ca sa I le dea altora care n/au. Toti (sau, ma rog, marea majoritate) ar vota in schimb cu un guvern care ti/ar da tie drepturi luate de la altii.

Ne place sau nu, suma totala a drepturilor este aproape o constanta. Ca unii sa primeasca altii trebuie sa dea.Nu nimicuri, ci lucruri importante…

Stiu ca esti gata sa primesti, dar de dat, ai da?. Si daca da, cati ca tine?


Hamilton, Octombrie 2014