Epilog

A mai trecut un Canadian Open, cu bune si rele. Im propun sa trec succinct in revista faptele, amintind doar pe cele rele si insistand totusi pe cele bune. Pe realizari.

A plouat cand ne era lumea mai draga, vineri seara, fortand-o astfel pe Simona la doua meciuri a doua zi.

La ultimul meci suporterii Simonei –marea lor majoritate- au intrat in arena de-abia la ghemul patru, cand era deja trei zero pentru Svitolina.

Cea mai amara experienta, cel putin pentru mine unul, a fost imparteala suporterilor romani – de parca mai aveam nevoie de inca o divizare – in doua gasti, de catre asa zisul regulament de comportament pe arenele de tenis. Multi tind sa arate o oarecare rigiditate, invocand reguli care pur si simplu, oficial, nu exista. Imi amintesc cum am fost sfatuit sa las emotiile la o parte si sa nu aplaud la greselile (duble ale) adversarului. Nu aveam in cap decat “standing ovations” la greselile luii Nadal in meciul cu Denis. Sau aceleasi emotii exprimate la aceleasi greseli insa ale lui Zverev, comise de un stadion intreg coplesit de emotii. Sau de incurajarile unei natii intregi,consecvente pe parcursul unor ani de zile, cand Serena striga din toti bojocii “Come oooon!” iar stadionul ii raspundea pe masura cand gresea –da de doua ori la rand- vreo aspiranta la tronul reginei. “Great attitude” inganau si comentatorii TV, intr-o solidaritate pe care romanii nu cred ca o vor intelege vreodata. Unii dintre noi vor fi, singuri, mai catolici decat papa. (Chiar si acum, merg la pariu, se vor gasi unii sa zica una si alta, prin comentarii. O sa vezi!)

Dar..

Este al treilea an la rand cand Simona are o experienta frumoasa aici in Canada. Fie in Toronto sau Montreal, fie in semifinale sau finale, fie castigatoare sau nu, Simonei par sa ii priasca turneele canadiene si sa joace cu o pofta demna de un adevarat campion.

Intamplator sau nu, cam tot de pe atunci Simona gaseste aici in Canada o galerie cum eu unul cred ca nu gaseste in alta parte. La unele meciuri am numarat chiar si cinci sute de suporteri, vizibili atat prin culori cat si acustic. Suntem totusi la opt mii de kilometri de tara. Sunt in Toronto de o viata dar nu am vazut niciodata atatia romani la un loc precum la meciurile Simonei, si am trecut prin multe. Si am un car de prieteni. Si-mo-na e insotita, cadentat si vioi, catre victorii de un grup de nebuni care, intr/un mod evident, vrea sa dovedeasca ceva. Dar ce? Poate incapatanarea de a crede intr/un ideal. Poate refuzul de a recunoaste ca faima noastra nu e buna. Poate dorinta aproape fanatica de a ne demonstra valoarea. Credinta ca acel coleg neamt, sarb, polonez, canadian sau mai stiu eu care ne este egal, nu doar asa unu la unu ci ca neam. Ca si comunitate.



Inchei prin a felicita, jos palaria, organizatorii. Pentru a controla sute de romani, cu sute de personalitati, una mai tare decat alta, iti trebuie multa determinare. Si intelepciune pe masura. Tot ce imi doresc este, ca peste doi ani, cand Simona se va reintoarce la Toronto de pe pozitia de numarul unu mondial, sa aiba o galerie cu o mie de sustinatori. Cel putin. Bravo Rucsandra!



Lucian Vasiliu



Burlington, August 13, 2017

Galeria

"Late Edit": contrar concluziilor mele din acest post, comunitatea romaneasca a actionat pana la urma corespunzator iar omul si-a cerut scuze, un gest de mare curaj, sincer sa fiu, surprinzator. Exista deci sperante!

Popor eminamente latin, romanii se comporta mai degraba balcanic, chiar si la mare departare de vatra, semn ca sangele apa nu se face. Cel putin nu al lui Burebista, ci poate doar al lui Traian.

Deunazi, puritana societate exclusivista care de obicei gazduieste mastersul Canadian la Toronto, a fost sparta – literalmente violata, acustic - de un neaos “rupe-o, tata, rupe-o!”. In vazul lumii si lasand rusinea la o parte, Simona o rupea (6-1, 6-0) pe Strycova. Englezoii confuzati de nestiinta – limba romana inca nu se invata cot la cot cu codul manierelor elegante – clipeau din ochii lor albastrii si plictisitori a nedumerire, dar totusi vizibil iritati – racnetul s-a auzit mult mai tare decat al unor arbitrii atunci cand anunta tusa,. Sau decat al Serenei in zilele ei bune.

Impactul cu arena a fost sublim, dar a lipsit cu desavarsire. La fel de rece si impersonal precum probabil, in linistea salilor de protocol, erau primite parturile reginei, oricat de zgomotoase si oricat odor ar fi adus la urma cu ele. Dupa vreo zece minute – timp care, in mintea faptuitorului, a introdus o oarecare impartialitate – arbitra de scaun marca momentul cu o invitatie la respect. Probabil cineva ii suflase, in casca, ca “rupe-o” inseamna, dupa google sau pur si simplu dupa bunul simt, ceva rau.

Mai interesant a fost insa impactul cu propria diaspora, o societate tanara dar cu principii, si cu o educatie polizata agresiv la televizor si mai putin prin carti sau regulamente, pentru ca in Canada, in afara de munca, nimeni nu prea mai are timp de nimic.

Romani scapatati prin strainataturi s-au grabit sa-si infiereze aproapele, uitand pentru moment ca la fel isi apostrofeaza si ei copii, la adapostul intimitatii si de fiecare data cand simt nevoia. Nedusi prin biserici dar mai catolici decat papa, conationalii nostri s-au suparat pe gestul omului mai rau decat daca ar fi pierdut meciul Simona. Si mai interesanta a fost delimitarea - asta nu e de-al nostru! - desi accentul corect pus pe “r” precum si apelativul “tata” de asemenea corect folosit pe post de pronume personal plasau omul direct in mijlocul spatiului carpato-danubiano-pontic, parerea mea este fie Bucuresti, fie undeva in Oltenia...Mda..

Isteriile si lamentarile au continuat in tandem, faramitand in crutoane un grup care de-abia de-abia devenea vizibil si cu personalitate. Nu e totusi usor sa colorezi tribunele Aviva Center in rosu, galben si albastru!

...

Omul nostru a facut, indiscutabil, rau. Intr-o societate normala, el este corectat si, eventual, integrat. Educatia dobandita din carti si nu de la televizor este atemporala, si iti permite luxul de a astepta, cu rabdare, sfarsitul, exact asa cum il vrei tu, adica pozitiv.

Superficialitatea insa vrea rezultate imediate. Omul a fost extras, infierat si aruncat. Problema rezolvata, nimeni insa nu se gandeste cat de putini ramanem. Si de nebagat in seama. Decat doar cand mai urla cate unul asa, ca nebunu’.



Lucian Vasiliu



Burlington, 11 august 2017

Fapte



Doar cateva zile pana plec acasa. Acum, cand totul e proaspat, am sa pun cap la cap cateva fapte, si voi incerca sa stau deoparte de interpretari sau pareri personale. Doar fapte.

Fiecare tanar din Romania – cu foarte mici exceptii – fie este deja plecat in strainatate fie vrea sa plece. Nu exista nici un fel de program guvernamental care sa stopeze ceea ce reprezinta de fapt un exod, Romania este a doua tara din lume din care se pleaca, dupa Siria. In Siria e razboi.

In acelasi timp, comunisti cu vechi state de plata isi ingrijesc, prin acelasi guvern la putere, batranetile. Zeci de mii de pensionari se asigura de primirea unor pensii uriase – chiar si pentru o tara dezvoltata din vest – in acelasi timp acelasi guvern si stat roman le permit sa se reincadreze. Astfel, oamenii astia primesc atat pensie cat si salariu, ambele mari si foarte mari. Reamintesc, Romania e pe locul doi in lume dupa Siria la capitolul emigratie. In acelasi timp Romania are cei mai saraci pensionari din UE, raportat la valoarea medie a pensiei.

Petre Daea e ministrul agriculturii. El crede ferm ca – citez – “oaia e o statuie vie”. In viziunea noului prim ministru Tudose, Daea este unul dintre cei mai buni ministrii pe care ii ofera actualul guvern.

Guvernul anterior – technocrat – a fost botezat de catre actualul guvern “guvernul zero”. Actualul guvern a absorbit, pana acum, 0.004% fonduri europene.

In Romania biserica intareste, sprijinita de lege, familia traditionala. Si totusi comunitatea gay exista, cu multe exemple – dovedite- chiar in sanul bisericii.

Ministrul invatamantului, Liviu Pop, vrea ca in fiecare scoala din Romania sa existe internet de mare viteza. Isi da si viata pentru realizarea acestui obiectiv.

Romania ocupa in UE primul loc in privinta saraciei, cu cinci milioane de saraci si asistati social, din totalul de 19 milioane locuitori ai tarii. Un copil din patru traieste sub limita saraciei.

In cei 28 de ani de libertate, romanii care lucreaza in UE numai au trimis in tara aprozimativ 50 miliarde euro, inca 13 miliarde euro din afara Europei, in total reprezentand cea mai sigura si profitabila investitie facuta din afara tarii. Vreodata.

In Romania am vazut un camion care mergea pe sosea cu viteza traficului. In spate era legat cu o sfoara un cal. Calul schiopata si parea ca nu mai are mult pana cedeaza. Mai am povesti din astea, sunt prea crude, chiar si de povestit, totusi.

La un hotel de patru stele din Timisu’ de Sus – de altfel cochet – managementul isi punea problema sa aduca personal din Thailanda. E mai simplu decat sa angajeze romani, mai ieftin iar serviciile sunt mult mai bune.



La un hotel de patru stele jumate din Brasov – super locatie – fata de la receptie nu stia daca piscina e incalzita. Nu aveau prosoape, ne-au spus sa mergem in piscina ca vin ei mai tarziu cu prosoapele. Nu au venit niciodata, ne-am uscat cum am putut.

In Romania, cele mai populare posturi de televiziune sunt, in ordine, Antena 3 si RomaniaTV.

In Romania, guvernul tipareste si publica manuale pentru orele de educatie fizica si sport.

Am facut rafting pe raul Bistrita, super peisaje, super experienta. Cu observatia ca raul era inundat de gunoaie, pluteau si acopereau malurile si pe stanga si pe dreapta.

Cel mai frumos si mai curat loc de pe pamant este manastirea Agapia.

Ministrul invatamantului, Liviu Pop, vrea ca in fiecare scoala din Romania sa existe internet de mare viteza. Isi da si viata pentru realizarea acestui obiectiv.

Daca planul lui va fi de succes, atunci va fi posibil urmatorul scenariu: un copil sarac (adica unul din patru), prost imbracat, crescut de bunici deoarece parintii sunt plecati la munca in strainatate, descult si murdar ii va putea trimite un email prim-ministrului, folosind un computer super performant si cu o super viteza si cu urmatorul text: `Mi-e foame!`

Lucian Vasiliu
Iasi
2 August 2017