Galeria

"Late Edit": contrar concluziilor mele din acest post, comunitatea romaneasca a actionat pana la urma corespunzator iar omul si-a cerut scuze, un gest de mare curaj, sincer sa fiu, surprinzator. Exista deci sperante!

Popor eminamente latin, romanii se comporta mai degraba balcanic, chiar si la mare departare de vatra, semn ca sangele apa nu se face. Cel putin nu al lui Burebista, ci poate doar al lui Traian.

Deunazi, puritana societate exclusivista care de obicei gazduieste mastersul Canadian la Toronto, a fost sparta – literalmente violata, acustic - de un neaos “rupe-o, tata, rupe-o!”. In vazul lumii si lasand rusinea la o parte, Simona o rupea (6-1, 6-0) pe Strycova. Englezoii confuzati de nestiinta – limba romana inca nu se invata cot la cot cu codul manierelor elegante – clipeau din ochii lor albastrii si plictisitori a nedumerire, dar totusi vizibil iritati – racnetul s-a auzit mult mai tare decat al unor arbitrii atunci cand anunta tusa,. Sau decat al Serenei in zilele ei bune.

Impactul cu arena a fost sublim, dar a lipsit cu desavarsire. La fel de rece si impersonal precum probabil, in linistea salilor de protocol, erau primite parturile reginei, oricat de zgomotoase si oricat odor ar fi adus la urma cu ele. Dupa vreo zece minute – timp care, in mintea faptuitorului, a introdus o oarecare impartialitate – arbitra de scaun marca momentul cu o invitatie la respect. Probabil cineva ii suflase, in casca, ca “rupe-o” inseamna, dupa google sau pur si simplu dupa bunul simt, ceva rau.

Mai interesant a fost insa impactul cu propria diaspora, o societate tanara dar cu principii, si cu o educatie polizata agresiv la televizor si mai putin prin carti sau regulamente, pentru ca in Canada, in afara de munca, nimeni nu prea mai are timp de nimic.

Romani scapatati prin strainataturi s-au grabit sa-si infiereze aproapele, uitand pentru moment ca la fel isi apostrofeaza si ei copii, la adapostul intimitatii si de fiecare data cand simt nevoia. Nedusi prin biserici dar mai catolici decat papa, conationalii nostri s-au suparat pe gestul omului mai rau decat daca ar fi pierdut meciul Simona. Si mai interesanta a fost delimitarea - asta nu e de-al nostru! - desi accentul corect pus pe “r” precum si apelativul “tata” de asemenea corect folosit pe post de pronume personal plasau omul direct in mijlocul spatiului carpato-danubiano-pontic, parerea mea este fie Bucuresti, fie undeva in Oltenia...Mda..

Isteriile si lamentarile au continuat in tandem, faramitand in crutoane un grup care de-abia de-abia devenea vizibil si cu personalitate. Nu e totusi usor sa colorezi tribunele Aviva Center in rosu, galben si albastru!

...

Omul nostru a facut, indiscutabil, rau. Intr-o societate normala, el este corectat si, eventual, integrat. Educatia dobandita din carti si nu de la televizor este atemporala, si iti permite luxul de a astepta, cu rabdare, sfarsitul, exact asa cum il vrei tu, adica pozitiv.

Superficialitatea insa vrea rezultate imediate. Omul a fost extras, infierat si aruncat. Problema rezolvata, nimeni insa nu se gandeste cat de putini ramanem. Si de nebagat in seama. Decat doar cand mai urla cate unul asa, ca nebunu’.



Lucian Vasiliu



Burlington, 11 august 2017