Conifere desantate din a sufletului pata

Incarcate de emotii, coapte stau gata sa cada!

De pe jos, de pe pamanturi lungi si negre ca de smoala,

Pana sus pe ceruri albe, croite din panza goala



A maieurilor tale, sutiene de placere!

Ce-mi incarca-ncet retina cu un gust placut de miere

si-mi aduce-n maini pacatul nervilor intinsi pe vine

si-n picioare tremuratul nerabdarilor cu tine...



Soarele, stapan, ascunde printre crengi crampei de viata

Si imi gadila copacii ce zambesc pe sub mustata!

Si-mi impart pervers placerea des adusa din adancuri:

Strecurata printre rime, indesata printre randuri...



Lumea toata se porneste, sforaind, sa/drepte lucruri

Si sa faca, si sa dreaga, si sa ne invete trucuri

Si sa/mpinga’isterizata, care mari gemand dorinte:

... ...

O gramada de nimicuri pentru un nimic de fiinte!

Lucian Vasiliu

Oakville, April 29th 2016