Autobahn

sau “Ende aller Streckenverbote”

sau “limits no longer apply”

sau “sfarsitul tuturor interdictiilor”



Linii. In afara de punctul orizontului din fata –tel si destinatie- totul e schimbat in linii. Linia intrerupta dintre benzi este si ea acum o linie continua, copacii zariti cu coada ochiului sau transformat intr-un gard verde iar melodia din boxe parca e si ea cu cativa milimetrii in spate, desi teoretic calatoreste cu aerul, captiv, in realitate ezita, parca ar vrea sa ramana undeva unde sa se simta bine.

Sunt pe autostrada, merg dinspre Karlsruhe spre Frankfurt si conduc cu 210 km/ora.

Autobahnul este un filtru natural care, pentru ca are doar trei benzi, imparte masinile in trei categorii distincte.

Din prima categorie fac parte camioanele, van/urile si altele similare. Astia sunt bucurosi ca exista, simpli si nesofisticati, mandrii in calitatea lor de martori si preocupati in general cu lucruri marunte: munca, familia, responsabilitatile.

Din a doua categorie fac parte masinile, in adevaratul sens al cuvantului. Alea regulate, cu inteles de calibrare. Astia merg pe banda a doua si se fac ca nu inteleg ce se intampla in partea stanga a ecranului. Sunt tot familisti, elemente de baza ale societatii insa putin destabilizati, cu ambitii si proiecte, doritori pe ascuns de mai mult dar la suprafata neputinciosi. Socialistii, adica. Elita astora sunt aia care pun maxim 100 km/ora in Canada, de exemplu.

Si exista si banda a treia. Selectia naturala pe Autobahn l-ar face mandru si pe Darwin care, contemporan sa fi fost, si-ar fi facut studiile intr-un gas stop undeva intre Heidelberg si Frankfurt si nu in Galapagos.

Bolizii astia sunt bestiali. Masina toata e facuta pentru viteza si nu minte. Daca scrie 260 pe bord inseamna ca atata poate. Porsche, Mercedes, BMW. Cam asta vezi acolo. Honda nu poate banda trei, de exemplu. Si pot da multe alte exemple. Intr-un fel imi e ciuda ca masinile astea ajung in Canada. “Right car, wrong country” cum zicea un prieten. Sunt precum caii pur sange de cursa pusi la caruta unui boier, care vrea sa se laude si cel mai probabil nici nu le merita.

Sunt lipit de volan si una cu masina. Pompez cu pedala gaz si adrenalina si oricat as apasa mai este loc, si pentru una si pentru cealalta. Ma simt Hercule si as vrea in fata un politician sau un doctor sa vorbim putin, fiecare cu armele din dotare. (Doctorul - dupa politician- este al doilea cel mai mare ticalos “made in Romania” Am eu o boala pe astia, dobandita pe cale “nurture” si nu “nature”).

Recordul meu e 210, desi masina duce 260. Pe banda trei iti trebuie oua, iar mie intotdeauna mi-a placut sa cochetez putin cu eleganta.

Care e totusi diferenta esentiala intre 120 sa zicem si 210, “cruising at 180”? La 120 prima data opresti sa faci pipi, la 180 prima data opresti sa pui benzina. Si ai doar o impresie vaga ca te-ai imbolnavit de prostata.

Lucian Vasiliu,

Frankfurt am Main

Februarie 24, 2016.

Flame, o fundaţie care se ocupă de antreprenoriat şi migraţie, a publicat urmatoarele date statistice:

(preluat din http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Romanii+din+diaspora+trimit+in+tara+7+miliarde+de+euro+pe+an)



(Calculele sunt făcute pe baza estimărilor primite de la consulate şi ambasade)

- aproximativ 5 milioane de romani lucreaza in strainatate

- ei trimit in tara circa 7 miliarde de euro in fiecare an

- ei salveaza in conturi bancare inca aproximativ 28 miliarde euro

- in total, romanii din strainatate au un potential total de 35 miliarde euro annual.

- bineinteles, toate numerele de mai sus sunt estimative

Produsul intern brut al Romaniei, de exemplu pentru anul 2014 (estimate) este de aproximativ 147 miliarde euro.

http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/pib/pib_anual/pib_2014r_semidef.pdf

Practic, romanii din strainatate pot contribui (si partial déjà contribuie) cu inca 24% la PIBul Romaniei.



Acum sunt in delegatie in Karlsruhe, la o conferinta, si stau la hotelul Novotel din centru. Am descoperit ca practic intreaga oferta de servicii hoteliere este acoperita de romani: femeia de serviciu este romanca, cea care alimenteaza barul este romanca, chelnerul era si el roman. Sunt 47 de romani care lucreaza in hotelul asta, prestand diverse servicii!! Se recomanda unul pe altul, fac treaba foarte buna si sunt disponibili oricand hotelul are nevoie de ei si pentru orice. Cei care nu vorbesc inca germana lucreaza mai intai in spate la bucatarie sau la spalat rufe urmand ca mai tarziu, odata limba vorbita decent sa treaca la diverse alte activitati unde interactioneaza cu clientul.

Si acum partea cea mai frumoasa:nici unul nu se uita la antene! Chelnerul mi-a spus ca nu se uita la TV ca nu are timp de atata munca (hm, frumos raspuns, viza amatorilor J) fata cu barul mi-a spus ca antenele sunt pentru mosi si babe nu pentru cei care gandesc cu mintea lor (ha, buna asta) iar femeia de serviciu mi-a spus ca urmareste B1 TV (sincer, era foarte sfioasa, atipic romanesc, si cred ca a spus asa pentru ca eu ma uitam la B1 TV in momentul acela si cred ca a vrut sa ma faca doar sa ma simt bine (a reusit))

Statistic vorbind si extrapoland, deci, ori muncesti si faci bani ori te uiti la antene.

Vorbesc aici despre un “ori exclusiv”

Lucian Vasiliu,



Karlsruhe, 21 februarie, 2016

Dobrý den pane Švejk

(sau de ce saxonii sunt mai tari decat habsburgii)



53 de melodii, plus reclamele. 26 de benzinarii. 19.5 litrii de motorina. Exact 150 de kilometri. Si aproximativ 1 ora si 59 de minute, despart Dresden de Praga, pe care am vizitat/o ieri, chiulind de la munca. M/am simtit ca in liceu, cand preferam faleza orelor de limba romana spre resemnarea doamnei profesoare si contribuind la emanciparea mea de mai tarziu: uite ca puteam sa fac si rele, la naiba!

Impartita in doua de Vltava, capitala Bohemiei si a Cehiei totodata va fi intotdeauna o atractie turistica. Stilul architectural inconfundabil –un mix de gotic, baroc si renastere, dupa cum au trecut timpurile peste oras- ospitalitatea localnicilor si mai ales mancarea super buna si relativ ieftina precum si cea mai buna bere din lume vor aduce intotdeauna turisti aici in Praga.

Dar…

Nu pot sa nu remarc diferentele cu vestul, considerand Praga totusi in estul Europei. Am sa enumar mai jos cateva fapte, atat de uscat si nepartinitor pe cat pot, concluziile le tragi tu singur:

- Dresda este curata precum lacrima. In cartierele residentiale, la fel ca in Praga, se vede monotonia blocului communist de cartier, dar macar este curatenie iar cladirile desi urate arata sanatos. In Praga acelasi bloc de cartier zici ca sta sa cada, se vede foarte putina preocupare la cum arata blocul, de aici si impresia generala cam jalnica.

- Anticipand mersul pe jos, m-am imbracat si incaltat confortabil cu blugi si adidasi. Mare gresesala, mi-ar fi trebuit mai degraba ghete impermeabile ca sa nu sar baltile si sa fiu cu ochii pe cladiri si nu cautand carari invisibile prin namolul de pe strazi, mai ales in zona adiacenta Vltavei si podului Charles in centru.

- autostrada. Hm…pe teritoriul Germaniei, “unlimited speed”, o delicatesa cu care intr-adevar nicaieri altundeva decat in Germania nu te poti delecta. Odata in Cehia, 120 maxim. (mi-a placut trecerea din Cehia in Germania, de la 120 la 130 imediat dupa granite pentru aproximativ 300 metri dupa care “unlimited” – nu poti trece chiar direct de la zero la tot J, iti trebuie o tranzitie). Autostrada perfecta pe teritoriul Germaniei, GPS impecabil, adus la zi si practic fara nici o problema. Constructii, insa in Cehia, autostrada blocata si optiuni paralele nesemnalizate in nici un fel si in care si GPS-ul s-a incurcat. Noroc cu experienta pe care o am conducand masini in tari straine – fara gluma- oprit benzinarie, intrebat, obtinut schita si nume strazi, multumit, plecat – odata intrat din nou pe autostrada am avut placerea sa ajung pana in centrul orasului vechi fara nici un semafor, practic autostrada ajunge la km zero, super efficient fata de Bucuresti de exemplu unde este un cosmar sa conduci iar autostrada care sa eficientizeze traficul in oras probabil este si va ramane doar un vis erotic.

- azi planuiesc sa vizitez centrul Dresdei, am tras déjà cu ochiul zilele trecute si anticipez o experienta super placuta, dar despre asta intr-un alt post.



Un prieten imi spunea, citez: “daca il vezi pe unul Svejk spune-i ca-i timpul sa emigreze in Romania…”

Mihai, l-am intalnit si chiar i-am spus. M-a intrebat pe sub mustati:”Ce e aia Romania!?”

Am ciocnit zgomotos halbele de bere si hohotele de ras, ale lui pline si din burta, ale mele sincer cam false dar macar am facut fata situatiei. Ca, pe bune, nu prea stiam ce sa-i zic.

Lucian Vasiliu



Dresda, Februarie 19 2016.

Raspuns pentru "imnul latrinei", transmis joi seara, feb 18, la ora noua. (acu' juma' de ora, adica)

Au venit vreo trei lichele

(Nici bani de mancat nu au)

Nici talent, nici vreo putere.

Ziua dorm iar noaptea beau



Ce si-a zis atuncea unul:

“Ba’ mancati/as, am putea

Sa tragem si noi foloase,

Latrina de/om apara”



Smecheru’ridica pleoapa

Se gandeste doar putin

Si vede potentialul

Sa mai ia un kil de vin



Se vorbesc cu totii astia:

Hai s-o facem la misto!

Luam ce face /acum latrina

Trase/asa la indigo



Si le bagam negativul!

Haide sa intepenesc

Da-mi un pix si o hartie

Pana nu ma inverzesc



De/atata rahat in mine

Cat am strans gandind la ei

Cum sunt astia, o sa/i facem

Pe ceilalti: pe derbedei.



Stii cum: hotul striga hotii!

Ei sunt securisti, nu noi

Ei sunt cei spalati la creier

Ei sunt varza, noi trifoi!



Bei tu esti nebun!? E tare!!

Hai mai cheama inca doi

Si s/o punem pe virale

Repede, sa/mi cad/un coi



Peste fata ta paroasa!

Hai pe prosti sa/i pacalim

Iar din banii de chirie

Haide sa mai bem putin



Ca maine ne platesc astia!

Da/i in pula mea de prosti

Noi ne facem ca/i sustinem

Poate ne gasim un rost



Ca murim aici in “basement”

De nu facem iar nimic!

Daca te vad in platou

Ai ajuns mare din mic



O sa fie mandra mata!

Ce conteaza ca mintim!?

Asa ma’nvatat babacu’

Orice, sa mai beau putin.



Ce principii!? Ce valoare!?

Cu principiul mor de foame.

Lasa bai, hai ca latrina

Somnul natiunii'l doarme



Partea buna, bai franzela

Este c/am sa stau pe tron

Si-am sa scriu atunci la versuri

Printre gaze, cu/n creion



Asta da bai ironie:

In wc/eu, cand tragi basina,

Printre deversari si resturi,

Sa descrii cum e latrina.



Lucian Vasiliu

Prague, Februarie 18, 2016.

Guri si cururi

Dupa ce ne-a manjit pe dinauntru sticla ecranului cu fecale si a mutat wc-ul in sufragerie, latrina trei vrea acum sa mai confiste un simbol: strada.

Prin emisiuni pictate clar cu bidineaua intr-un rosu desantat si in cautare de notorietate, latrina trei a polarizat intr-un interval relativ scurt de timp o anumita parte a societatii, dupa care a tinut captiva aceeasi multime, administrand cateodata cu lingurita altadata in doze de soc aceelasi droguri cu care i-a dezvirginat odata: adevaruri spuse pe jumatate, minciuna in sincron in baza principiului “daca te mint mai multi odata inseamna ca e adevarat”, scandal, isterie, ignoranta si frustrare fals eliberata seara inainte de culcare, odata cu basinile ce finalizeaza o cina buna si promit un stomac linistit pentru la noapte. Si dupa una si dupa cealalta, camerele trebuiesc bine aerisite pentru ca intr-adevar somnul sa fie odihnitor.

Bat pariu cu tine ca nu va iesi nimeni in strada pentru antene, sau vor iesi putini. Pentru ca stofa celor ce privesc antenele nu este de scos in strada. Pentru strada iti trebuie coaie.

Pe cine deci a polarizat antena? Cine se uita la ei, de fapt? Fie nostalgici, fie naivi, limitati fie in educatie fie in intelegere, predispusi la isterie sau superficiali, in cautare de scandal si mai putin de finalizari, astia toti i-au facut pe badea si gadea vedete nationale, desi vocatiile lor erau mai degraba fie in biserica pentru unul fie in sala de sport pentru altul. Cred cu toata sinceritatea ca badea ar fi fost un prof grozav de educatie fizica, cu charisma si tot ceea ce trebuie sa motiveze copii sa traga la fiare, mai ales baietii. Despre gadea predicator ce sa mai spun!? Privirea dreapta, pauzele sacadate, fruntea lata si profunzimea vocii ar fi ingenunchiat multimile in biserici, cururile sus la cer si fruntile culcate pana jos in poala ereului. Cariere ratate.

Dreptul la exprimare este fundamental si nu trebuie refuzat nimanui. Nici macar unor astfel de indivizi. Cu atat mai mult nu unor astfel de indivizi, pentru ca lupta lor pentru libertate – acceptata ca si adevar general – capata altfel de valente. Valente care, indirect, le valideaza activitatea, altfel de tot rahatul.

De aceea cred si sper ca (orice) antena sa emita. Si cred ca va emite, e doar lamentare si circ, ca intotdeauna. E sodomizarea adevarului si a unui public care nu simte penetrarea subtila pe la spate. Asa cum comentam pe un perete fb, este mana lunga si razbunatoare a lui Voiculescu care a invatat in puscarie ca degeaba dormi cu spatele la perete daca stai cu gura deschisa.

Iar gurile deschise (mai ales a admiratie) trebuiesc rasplatite. Pe bani cat mai multi.



Lucian Vasiliu



Dresden, 16 Februarie 2016

Timpuri

Scaune cu ceafa lata si spatare-nzapezite

Ne sorbesc din greutate; si din cele povestite

De batrani orbiti de vreme, ucenici cu stea in frunte,

C’ochelari proptiti in tample printre pletele carunte.



Sarea marii ne albeste buzele de vin patate

Si ne tremura genunchii viselor de mult uitate.

Iar a vietii tinerete belicoasa ne amuza

Cand ne face, iar, a crede spusele ce stau pe buza...



Impartim cu toti licoarea timpului de pe petale.

Si a gandurilor noastre invatate ca sa zboare,

Intrecandu-se prin ceturi si parfumuri de lumina.

Oare eu sa fiu motivul!? Oare tu sa fii de vina!?



Impletesc razand patentul gandurilor mele ciute

Cu-ale tale plete blonde, cu picioare desfacute

De placeri debusolante, alergate prin cearceafuri

Sub o grindina de astre si pe scartait de arcuri



Lumea toata-i o poveste, inceputa alandala!

Epilog cu vers si rima tot anticipand finala

Marturie de simboluri! Cand tipand, cand pe tacute,

Tragem brazde inchinate visurilor noastre mute.



Lucian Vasiliu



Oakville Februrie 09, 2016