Wednesday, March 9, 2016





9 martie

Ieri a fost inundat facebook’u’ de iubire. Cromozomii X au sarbatorit si au fost sarbatoriti de cromozomii Y, intr-un fel aproape desantat, in comparatie cu restul anului. Romanul vajnic, incepand cu talpa tarii si pana sus la politicienii de prim rang, a lasat bata si injuratura deoparte si a pus mana pe flori, raliindu/se acestui obicei international de a pune tunurile iubirii pe sexul slab, in ziua de opt martie.

Cand vine vorba de sabloane si superficialitati, romanii sunt primii. De ce mama dracului e asa important sa spui si sa faci banalitati, cateodata (de cele mai multe ori) complet scoase din tiparul cotidian, practic fara nici o valoare atata timp cat sunt facute la gramada!? De ce femeia - de altfel si din multe privinte mult mai inteligenta si mai practica decat barbatul – se incanta la linguseli din astea ieftine? Sa fie asta o slabiciune intr-atat de mare, incat compromisul sa fie inevitabil iar minciunile frumos impachetate sa fie scoase si primite la oferta?

...

Fetelor, sincer cred ca nu va lasati pacalite numai cu atat! Noi ceilalti -aia care iubim tot anul- ajungem astfel sa trecem neobservati. Nemaivazuti, printre buchetele si cadourile celor care au de spalat pacatele anului, de opt martie!

Lucian Vasiliu

Burlington, 9 Martie 2016.

PS Nu pot sa nu remarc unul din cele mai frumoase cadouri de opt martie facute femeilor din circuitul WTA de Maria Sharapova. Mi-a dat si mie apa la moara (vezi blogul meu din 23 August 2014 ) sa pot spune: “Why am I not surprised!? “

Monday, March 7, 2016



1st Sun


Sunetul alearga sprintar pe clape precum iedul tanar pe prima zapada. E multa bucurie, curiozitate, e si mult suflet. Sunt multe in muzica lui Teo Milea. Impreuna cu Niki ascult cum isi deapana povestile Teo sub cupola unei biserici din Toronto, inchiriata pe post de sala de spectacole.

Sala e plina si simt cum rezoneaza cu pianul. Sunt multi romani dar si canadieni, practic adusi de prietenii lor romani -“scouteri” peste noapte- care isi promoveaza valorile.

Teo stie nu numai sa cante dar sa si vorbeasca. Are un fel de umor negru – cel mai bun dintre toate, dupa mine- comunicat noua intr-o forma imaculata. Teo face constant implicatii directe si indirecte catre clapele pianului, zici ca e viata noastra de zi cu zi, cu amestecatura ei de clipe albe si clipe negre, de bucurii si necazuri. Se vede ca se simte bine cu muzica si stie ca pianul mare si negru din spate il apara de toate necazurile. Cu asa prieten mai ca m-as hazarda si eu, doar de i-as vorbi limba!

Cateodata clapele tac, altadata gem. Cateodata sunt super relaxate zici ca luam masa de dimineata impreuna iar altadata se pravalesc din toate partile precum o avalansa gata sa inghita micuta biserica din Toronto. Teo da drumul la muzica turbo (“How can he do that?!” ma intreaba Niki si asta inseamna ca Niki este super entuziasmat, foloseste expresia asta doar cand gaseste cate un copil mai bun decat el la Minecraft – super rar- sau, de exemplu, cand priveste “over and over again” scena in care Mozart ii “upgradeaza” cantecul lui Salieri)

Am ramas super incantat de ce am vazut si ascultat duminica seara in Toronto. Noi romanii astia dezradacinati cautam disperat – unii constient altii fara sa ne dam poate seama- simboluri, lucruri, fiinte care sa ne arate ca nu e chiar asa de rau sa fii roman. Fie ca e vorba de sport, olimpiade de mate sau orice alta forma de exprimare, cautam romani de/ai nostri care fac ceva bine, sponzorizand astfel singurul perpetuum mobile dovedit ca exista din lume: speranta.

In incheiere, cuvintele pe care le-ar scrie Niki, daca ar avea vreodata curaj sa si scrie: Multumesc, mama lui Teo Milea!



Lucian Vasiliu

PS Pentru cei care ati ajuns pana aici, neaparat dati click pe link mai jos si ascultati 1st sun - este o melodie super.

1st Sun - Teo Milea

Toronto, martie sase, 2016

Wednesday, March 2, 2016







Uite, Hadriane, asta e un pamflet



Suparat pe toti si toate -si cam incapacitat-

Prostul asta de Nastase s-a pus deci pe repetat:

Are cica vorbe/ai spune unuia de la TV.

Periodic, tot repeta. Cica “ba jigodie!”



Comunistu’ e, saracu’, rosu si cu spume’n gura:

Fiecare rand il scuipa, injurand ca umplutura!

Venele/i pleznesc la tample, scula i se incordeaza,

Spune vrute si nevrute si se cam isterizeaza,



Intr-un hal de golanie cum mai vezi doar pe trotuar,

Pe la Rahova la poduri sau poate in Ferentari!

Sau la Cornu, la sosea, inainte de Ploiesti..

Idei? Adevaruri? Pula. Un gunoi din Tartasesti!



Daca dai, incet, deoparte tot ce e injuratura

Din pamflet ramane/o urma, un sfarsit de/nghititura.

Marele papagal rosu, infoiat si tare/n gusa

E de fapt nimic. Un caca in spate la o matusa.



O bomboana, o franzela, alba precum o printesa

Care are pe sub fuste oua doar de/o maioneza.

Emanat de cantitatea creierelor noastre proaste,

Scurt in gat si cu o gusa cum se vede doar la broaste!



Prostul asta de Nastase se intreaba ce/a furat,

In timp ce-si traieste viata ca un rege/ntr/un palat!

Nesimtitul are/n casa peste tot si pe pereti

Aur si comori ascunse. Iar in cap are sticleti!



Bai franzela, uite/aicea de la mine/un rezumat,

Poate/ai sa/ntelegi odata ce anume ai furat:

Ti-ai batut joc de o tara, boule cu cap de broasca,

Ai instaurat hotia stapana la ea acasa!

Ai perfectionat minciuna, aparatul de partid

A ajuns sa controleze totul intr/un mod stupid!

Ai creat cu cei din jururi biserici piramidale

Si te-ai catarat pe ele si /ai scapat pe toti fecale!

Ne-ai furat ce/aveam in suflet, te-ai cacat pe idealuri,

Pe rai i/ai luat in spate, pe buni i/ai pus dupa dealuri...

Ai crescut la san maimute, serpi si boi si alte vite,

Ne/ai lasat ca mostenire poante vechi reinnoite!



Bai, faci parte dintr/o rasa ce dispare/ncet incet:

Deja iti rad toti in fata cand te vad cum scrii pe net.

Un sinucigas in viata, asta ai ajuns sa fii,

Hai mai trage inc/o data. Dar te rog: nu te grabi!

Lasa dracului pistolu’ vezi ca nu este de tine,

Iar boul de Bradisteanu/a doua oara nu mai vine!

Ia mai bine o custura, taie/ti ouale si cucu’



Si apoi, cu demnitate. sezi in cur si fa/ti seppuku.


Lucian Vasiliu

Burlington, Martie 2, 2016