Monday, March 7, 2016



1st Sun


Sunetul alearga sprintar pe clape precum iedul tanar pe prima zapada. E multa bucurie, curiozitate, e si mult suflet. Sunt multe in muzica lui Teo Milea. Impreuna cu Niki ascult cum isi deapana povestile Teo sub cupola unei biserici din Toronto, inchiriata pe post de sala de spectacole.

Sala e plina si simt cum rezoneaza cu pianul. Sunt multi romani dar si canadieni, practic adusi de prietenii lor romani -“scouteri” peste noapte- care isi promoveaza valorile.

Teo stie nu numai sa cante dar sa si vorbeasca. Are un fel de umor negru – cel mai bun dintre toate, dupa mine- comunicat noua intr-o forma imaculata. Teo face constant implicatii directe si indirecte catre clapele pianului, zici ca e viata noastra de zi cu zi, cu amestecatura ei de clipe albe si clipe negre, de bucurii si necazuri. Se vede ca se simte bine cu muzica si stie ca pianul mare si negru din spate il apara de toate necazurile. Cu asa prieten mai ca m-as hazarda si eu, doar de i-as vorbi limba!

Cateodata clapele tac, altadata gem. Cateodata sunt super relaxate zici ca luam masa de dimineata impreuna iar altadata se pravalesc din toate partile precum o avalansa gata sa inghita micuta biserica din Toronto. Teo da drumul la muzica turbo (“How can he do that?!” ma intreaba Niki si asta inseamna ca Niki este super entuziasmat, foloseste expresia asta doar cand gaseste cate un copil mai bun decat el la Minecraft – super rar- sau, de exemplu, cand priveste “over and over again” scena in care Mozart ii “upgradeaza” cantecul lui Salieri)

Am ramas super incantat de ce am vazut si ascultat duminica seara in Toronto. Noi romanii astia dezradacinati cautam disperat – unii constient altii fara sa ne dam poate seama- simboluri, lucruri, fiinte care sa ne arate ca nu e chiar asa de rau sa fii roman. Fie ca e vorba de sport, olimpiade de mate sau orice alta forma de exprimare, cautam romani de/ai nostri care fac ceva bine, sponzorizand astfel singurul perpetuum mobile dovedit ca exista din lume: speranta.

In incheiere, cuvintele pe care le-ar scrie Niki, daca ar avea vreodata curaj sa si scrie: Multumesc, mama lui Teo Milea!



Lucian Vasiliu

PS Pentru cei care ati ajuns pana aici, neaparat dati click pe link mai jos si ascultati 1st sun - este o melodie super.

1st Sun - Teo Milea

Toronto, martie sase, 2016

No comments:

Post a Comment