Tiganii

Mi-am petrecut verile copilariei la Domasnea, pe langa Baile Herculane. La tanti Olguta, matusa mea din partea tatalui.


Undeva la poale de sat si codru, dupa ce treceai o podisca – numai pentru oameni, masinile si carutele mergeau direct prin vadul micului parau de munte- dadeai de casa matusii. Inaintea ei era proprietatea familiei general Grecescu, dupa era casa potcovarului.

Generalul Grecescu era un om batran, care isi purta in fiecare zi uniforma, desi pensionat. Fusese general in armata mare a regelui, iar pe vremea comunistilor facuse puscarie pentru convingerile lui politice. Desi banatean get-beget, nascut si crescut in Timisoara, vorbea despre Bucovina cu o dragoste pe care marturisesc ca eu unul nu o aveam pe vremea aceea, moldovean fiind. Casa simpla, taraneasca, avea in fata o gradina terasata pe care doamna Grecescu o ingrjea cu aceeasi dragoste cu care se uita mama dupa mine. In biroul domnului general Grecescu, mare, generos, cu o gramada de lavite si presuri taranesti, cu podea de lemn bine ingrijit si lustruit, am rasfoit marea biblioteca a istoriei universale. Printre altele, de exemplu, am savurat acolo teoria ratiunii pure a lui Kant si a lui metafizica, inghitind pe nemestecate pagini de carte, impreuna cu miezuri de paine neagra si lapte cald, proaspat muls de la vaca.

...

Pe potcovar nu mai stiu cum il chema. Stiu doar ca intr-o vara mi-a pus mana la loc, dupa ce o rupsesem calarind un Tohan, o bicicleta veche si mult prea mare pentru mine. Avea niste maini calde, blajine, parea doar ca vrea sa imi mangaie incheietura. Hipnotizat de atata blandete, nici nu stiu cand a tras brusc, o data, dupa care am simtit ca, desi umflata inca, mana mea era ok.

Pe nepotul potcovarului il chema Sorin, pe fratele lui, cu cativa ani mai mic decat noi, Mihai. Erau prietenii mei cei mai buni din Domasnea si erau tigani.



Despre ei si amintirile cu ei pot scrie o carte, aici insa, din lipsa de spatiu, ma limitez doar a spune urmatoarele: Nu am ascultat, la ei in casa, nici macar o manea, am ascultat in schimb povesti si povete, am ascultat cum tremura caii de placere cand in perii, am ascultat cum rontaie omida frunzele si cum ies fluturii din gogoasa si zboara bezmetici prin casa si apoi afara pe fereastra, lasand in urma, cadou, matasea. Am ascultat susurul izvorului tocmai sus in creier de munte si plansul racilor de sub pietre, pe care noi copii ii zgandaream cu betele. Am ascultat cum bolboroseste ciorba in ceaun, pe focul facut in curte si cum corpul si sufletul tresalta cand muzica e buna.

Am invatat despre smerenie, fericire, bucurie, tristete, saracie, bogatie, am invatat despre oameni. In nici un moment nu am asociat termenul de tigan cu ceva rau, ba din contra.

...

Adevaratii tigani aveam sa ii gasesc, mai tarziu, printre romani. Adevaratii tigani sunt acum, pentru mine, cei ce fac politica in Romania si scripcarii care le canta in struna, complet lipsiti de bun simt sau ureche muzicala.

Adevaratii tigani sunt cei vinovati de moartea copiilor parasiti prin case si a batranilor batjocoriti prin spitale, in timp ce ei isi rad printre dinti de prostii care ii voteaza.

Adevaratele hahalere, ciori lipsite de creier dar cu ciocuri hraparete si adanci, sunt nesimtitii care, catarati pe spinarea unui popor stramb de greutate atat la stat cat si la sfat, se caca excremente pestilentioase pe care mai apoi le si analizeaza, cu apetitul tembel al cioclilor

Plecata parca pe un drum fara intoarcere, tara se da de-a rostogolu’ la vale, incapacitata si incapabila de a mai intelege ceva. Paradoxal, prostia si ilogicul au castigat in lupta cu bunul simt si logica, si s-au instaurat la putere. A inceput, pare-se, o hegemonie a prostiei, de care nu vor scapa multi.

Epilog

"Parul alb, fruntea ridata, pielea încrețită precum clisă nămolului din pământul de la tara bătut de animalele istovite de munca, dovedesc anatomic o încrâncenare încăpățânată, Ambitioasa, continua si continuata de a înțelege in profunzime lucrurile din jur si toate semnificațiile lor" - un invitat hâtru la latrina trei, vorbind despre proaspătul prim ministru Tândală, intrerupt acru de moderatoare - Ssssssssssandra- pentru publicitate
Din când in când la latrina coboară si câte unul care vrea sa arunce rahatul direct pe lentila nesimțita a aparatului de filmat, lentila care, după ce a fost impregnata de urdorile lui gâdea, badea, dana, radu, mugur et company, nu se mai crapă la nimic.
Doar pute.

Lucian Vasiliu

Burlington

27 iunie 2017

Borfasi nascuti din fuste de nimicuri!

Debili la minte dar la trup cucernici,

Uscati de viata si strambati de drepturi!

Cristosu’ mamii voastre de nemernici!



Furati la infinit si pe/ndelete

Furati cu frenezie de tampiti

Furati paduri, pamant, furati de toate!

Furati copii, ii furati pe parinti...



Prostiti din mers si ieftin generatii

Strigoi oligofreni si balbaiti

N’aveti constiinta, nu aveti nici carte

Cristosu’ mamii voastre de tampiti!



Ranjiti cu fete strambe retardate,

Prostiti de bani, cu vorbe ne’aiuriti

Sa va caram hidosi si grei in spate

Cristosu’ mamii voastre de tampiti!



Un lucru bun nu reusiti a face!

Magnet la hoti, teroare la cinstiti

De-un sfert de veac ati pustiit o tara,

Cristosu’ mamii voastre de tampiti!



Meschini cu gandul greu si gura stramba,

Ciuvici cuvintele le chinuiti,

Gadei de straja la galeti de blaturi

Cristosu’ mamii voastre de tampiti!




Broscoi borati din bale proletare

Cretini urâți, lachei cu țeste de ușernici

Mineri ascunsi sub haine de parade,

Cristosu' mamii voastre de nemernici!

Lucian Vasiliu

Burlington, ON

21 iunie 2017.

Aia raii si aia bunii

Pana mai ieri poporul plesnea de bine. In ciuda oamenilor rai – ajutati de cei foarte foarte rai (niste cusurgii, la urma urmei), care puneau nori negrii pe cerul patriei, oamenii buni –ajutati de cei foarte foarte buni si de antena trei – oamenii buni deci rasfirau cu degetelele tremurande de emotie, pe acelasi cer, pulbere de stele orgasmice si luni pline sub care cetatenii si conducatorii lor construiau plesnind din bici un Oasis pe cat de frumos pe atat de banal.

Sexul de cu noapte si masturbarile de dimineata concurau in emotii doar cu deschiderea portofelului, doldora de bani indesati acolo de Liviu si Olguta. Garaielile de prea plin erau intrerupte doar de garaielile de satisfactie, iar astea finalizate apoteotic, dupa regal, cu un scuipat aruncat de sub scobitoare: ai dracu’ ai nostri, bai!

Numai sa fi incercat – inconstient fiind- sa deschizi gura inspre o alta directie! Cainii de serviciu, ca turbati, cerberi la poarta iadului – pardon, raiului- lasau dracului rahatul de zi cu zi (nu din cel turcesc, si mancat cu toate cele trei guri) si te rontaiau cu pofta printre bale de efort si schizofrenie.

Marele popor, condus de marele partid, defila “en fanfare” catre marete realizari. ( Parca am mai vazut asta, undeva....hm....)



De cateva zile, insa, prostii si hotii nu mai sunt in tabere paralele. Bunii si raii nu mai sunt clar definiti, cum eram cu totii obisnuiti. Aia care fusesera rai tot rai raman dar deocamdata ignorati, pana la noi ordine. Problema e ca aia buni au devenit, unii extrem de buni –pana la lacrimi- altii mai putin buni, altii rai iar altii de-a dreptul rautaciosi, ca sa nu spun meschini.

Romanului de rand –sa spunem nea Marin - i se spune deocamdata ca inca are optiuni, el poate sa aleaga de exemplu sa traiasca in Matrix sau intr-un film cu Tom si Jerry, suspansul fiind insa pastrat de secretul distributiei din rolurile principale.

...

Cand eram mic incepusem sa cochetez cu minciuna. Pana sa ma dumiresc ce si cum, am experimentat – probabil ca si tine – acel univers piramidal construit din minciuna in minciuna. Fiecare mincuna parea – si chiar era – plauzibila – finalul insa jenant si inexplicabil, chiar si pentru un copil, pe vremea aceea. Mama saraca nu stia daca sa ma pedepseasca sau sa ii fie mila de mine.



Traim, enervant de inconstient si intr-o satisfactie morbid de latenta, un cosmar. Calaii nostri suntem noi, ranjim cu gurile latite tamp la stele, dantuind nebuneste in jurul butucului unde securea asteapta cuminte sa invatam odata sa ne taiem singuri capul.



Nimeni altcineva nu este acolo, sa ni-l taie.

Lucian Vasiliu



Burlington, 16 iunie 2017

Jurnal de calatorie

























Philadelphia, PA

Prima parte.

Cateva impresii proaspete despre Philadelphia sau cat am reusit sa vad pana acum, cel putin.



Un zbor scurt si placut de doar o ora si jumatate din Toronto. Am fost impresionat de calitatea si varietatea serviciilor inca din avion, unde am beneficiat –ce-i drept contra cost- de acces la internet. Conexiune buna, rapida, excelent pentru emailuri importante, mesagerie si bineinteles facebookI

Aeroportul din Philadelphia e unul vechi si in mod clar ar beneficia de ceva upgrade-uri. Oricum este foarte functional si usor de inteles. Cand am ajuns la Hertz unde aveam rezervata o masina mi s-a spus sa aleg ce vreau eu dintr-un sir de masini parcate pe doua coloane! Pana sa ma dezmeticesc ramasese doar un Nissan Maxima! La iesire insa, fiind intrebat daca sunt multumit de selectie am spus ca mi-ar fi placut un Jaguar, asa cum au ales cei de dinaintea mea. Dupâ cinci minute plecam de acolo la bordul –literalmente- unui Jaguar XF 3.5t nou nout! Cum sa nu iti placa Philadelphia!?

Orasul este vechi, la fel si strazile. Foarte multa vegetatie, pe alocuri destul de neingrijita si prafuita iar unele cartiere par de nefrecventat, calitatea proasta a strazilor si mizeria de pe jos precum si gradul avansat de uzura al unor cladiri contrasteaza evident cu luxul masinii ce o conduc. Contrasteaza si cu standardul Canadian cu care sunt obisnuit, sper doar ca centrul orasului si locurile pe care nu le-am vazut pana acum sa fie altfel.

Later edit: aici in Spring House, unde sunt acum, déjà se vede o schimbare mult in bine: strazi mai curate, gradini mai ingrijite, vegetatia desi bogata si luxurianta pare elegant tinuta sub control.

La fel ca si in Canada, un mare oras precum Philadelphia (sau ca sa folosesc exemplul Canadian, Toronto) este de fapt o mare ingramadeala de localitati mici care au fost unite sub un nume unic. Spre comparatie, Galatiul e Galati, indifferent in ce cartier esti, Bucurestiul la fel.

In Philadelphia insa Fort Washington, Willow Grove, Spring House sau Horsham de exemplu sunt toate Philadelphia, insirate pe o distanta de doar cativa km intre ele.

Hotelul e bun, servicii complete, mancare buna dar nu foarte ieftina, piscina, sala, jacuzi. Asa cum spuneam, serviciile sunt foarte bune si se vede straduinta de a le pastra bune sau chiar imbunatati.

Deocamdata atat, in weekend urmeaza sa vad mai in detalii orasul si cateva obiective principale precum centrul orasului sau celebrele scari unde Rocky Balboa se antrena inainte de meciuri. Sau faimosul Liberty Bell, care anunta cetatenii orasului si tarii, pentru prima data, in 8 Iulie 1776, din turnul Independence Hall, ca urmeaza discursul declaratiei de independenta tinut de colonelul John Nixon. Practic inceputul Americii moderne pe care o stim cu totii astazi, ca si stat independent.

I’m looking forward for the weekend, cum ar spune americanul dar sper ca primele ore ale diminetii de sambata sa le petrec totusi la televizor. Si sa ma uit la tenis.

Lucian Vasiliu

Spring House, PA



Iunie 07, 2017.