Tuesday, June 27, 2017

Tiganii






Mi-am petrecut verile copilariei la Domasnea, pe langa Baile Herculane. La tanti Olguta, matusa mea din partea tatalui.


Undeva la poale de sat si codru, dupa ce treceai o podisca – numai pentru oameni, masinile si carutele mergeau direct prin vadul micului parau de munte- dadeai de casa matusii. Inaintea ei era proprietatea familiei general Grecescu, dupa era casa potcovarului.

Generalul Grecescu era un om batran, care isi purta in fiecare zi uniforma, desi pensionat. Fusese general in armata mare a regelui, iar pe vremea comunistilor facuse puscarie pentru convingerile lui politice. Desi banatean get-beget, nascut si crescut in Timisoara, vorbea despre Bucovina cu o dragoste pe care marturisesc ca eu unul nu o aveam pe vremea aceea, moldovean fiind. Casa simpla, taraneasca, avea in fata o gradina terasata pe care doamna Grecescu o ingrjea cu aceeasi dragoste cu care se uita mama dupa mine. In biroul domnului general Grecescu, mare, generos, cu o gramada de lavite si presuri taranesti, cu podea de lemn bine ingrijit si lustruit, am rasfoit marea biblioteca a istoriei universale. Printre altele, de exemplu, am savurat acolo teoria ratiunii pure a lui Kant si a lui metafizica, inghitind pe nemestecate pagini de carte, impreuna cu miezuri de paine neagra si lapte cald, proaspat muls de la vaca.

...

Pe potcovar nu mai stiu cum il chema. Stiu doar ca intr-o vara mi-a pus mana la loc, dupa ce o rupsesem calarind un Tohan, o bicicleta veche si mult prea mare pentru mine. Avea niste maini calde, blajine, parea doar ca vrea sa imi mangaie incheietura. Hipnotizat de atata blandete, nici nu stiu cand a tras brusc, o data, dupa care am simtit ca, desi umflata inca, mana mea era ok.

Pe nepotul potcovarului il chema Sorin, pe fratele lui, cu cativa ani mai mic decat noi, Mihai. Erau prietenii mei cei mai buni din Domasnea si erau tigani.



Despre ei si amintirile cu ei pot scrie o carte, aici insa, din lipsa de spatiu, ma limitez doar a spune urmatoarele: Nu am ascultat, la ei in casa, nici macar o manea, am ascultat in schimb povesti si povete, am ascultat cum tremura caii de placere cand in perii, am ascultat cum rontaie omida frunzele si cum ies fluturii din gogoasa si zboara bezmetici prin casa si apoi afara pe fereastra, lasand in urma, cadou, matasea. Am ascultat susurul izvorului tocmai sus in creier de munte si plansul racilor de sub pietre, pe care noi copii ii zgandaream cu betele. Am ascultat cum bolboroseste ciorba in ceaun, pe focul facut in curte si cum corpul si sufletul tresalta cand muzica e buna.

Am invatat despre smerenie, fericire, bucurie, tristete, saracie, bogatie, am invatat despre oameni. In nici un moment nu am asociat termenul de tigan cu ceva rau, ba din contra.

...

Adevaratii tigani aveam sa ii gasesc, mai tarziu, printre romani. Adevaratii tigani sunt acum, pentru mine, cei ce fac politica in Romania si scripcarii care le canta in struna, complet lipsiti de bun simt sau ureche muzicala.

Adevaratii tigani sunt cei vinovati de moartea copiilor parasiti prin case si a batranilor batjocoriti prin spitale, in timp ce ei isi rad printre dinti de prostii care ii voteaza.

Adevaratele hahalere, ciori lipsite de creier dar cu ciocuri hraparete si adanci, sunt nesimtitii care, catarati pe spinarea unui popor stramb de greutate atat la stat cat si la sfat, se caca excremente pestilentioase pe care mai apoi le si analizeaza, cu apetitul tembel al cioclilor

Plecata parca pe un drum fara intoarcere, tara se da de-a rostogolu’ la vale, incapacitata si incapabila de a mai intelege ceva. Paradoxal, prostia si ilogicul au castigat in lupta cu bunul simt si logica, si s-au instaurat la putere. A inceput, pare-se, o hegemonie a prostiei, de care nu vor scapa multi.

Epilog

"Parul alb, fruntea ridata, pielea încrețită precum clisă nămolului din pământul de la tara bătut de animalele istovite de munca, dovedesc anatomic o încrâncenare încăpățânată, Ambitioasa, continua si continuata de a înțelege in profunzime lucrurile din jur si toate semnificațiile lor" - un invitat hâtru la latrina trei, vorbind despre proaspătul prim ministru Tândală, intrerupt acru de moderatoare - Ssssssssssandra- pentru publicitate
Din când in când la latrina coboară si câte unul care vrea sa arunce rahatul direct pe lentila nesimțita a aparatului de filmat, lentila care, după ce a fost impregnata de urdorile lui gâdea, badea, dana, radu, mugur et company, nu se mai crapă la nimic.
Doar pute.

Lucian Vasiliu

Burlington

27 iunie 2017





No comments:

Post a Comment