7.10.2017
(sau “Toamna digitala”)







Sub balcoane de racoare, incarcate de dovleacuri

Zile se-ngradesc sa vina, printre-atatea alte fleacuri!

Rontaind pe indelete resturi de atomi lumina

Timpul trece catastrofic peste clipa ce-o sa vina










Ne-mbaiem in sosuri calde -emanatii de-ale noastre-

Tot la fel ca ieri si astazi, maine, sub aceleasi astre,

Putrezind aceeasi zestre, asternand aceleasi ganduri!

Tremurand, usor, cu palma aplecata peste randuri…










Tot ce-i spirit clocoteste, tot ce-i inca viu se duce

Inainte ca lumina sa-i dea viata iar s-apuce…

Toamna trece ca o doamna printre suflete tacute

Aplecate-n umilinta sub fete cu cefe mute










Si-ncarcati de staruinta - incapatanari desarte -

Ne trezim ca trece timpul, cam cum rasfoiesti o carte…

Cine sta, sa dumireasca, roada clipei sa culeaga!?

Asa fac cu toti ai nostri….





Asa face-o lume-ntreaga!














Lucian Vasiliu

Burlington, 7.10.2017