Found in translation
Dusul, evident, nu e facut pentru dealde mine. La cei 1,83m ai mei nu reprezint standardul, aici. Ma cracanez, deci, aplecandu-ma sa ma pot spala si pe cap.
Cam toata calatoria avea sa fie asa: eforturi pentru adaptare. Japonia, super civilizata, a invatat timp de secole cum sa practicizeze totul, cum sa maximizeze rezultatul unui efort depus. Oricare. Am ajuns acolo seara. Toata lumea este super politicoasa, se tot inclina si iti multumesc cu fiecare ocazie, pana si pe afise: o companie de constructii ingradise un colt de strada aflat in amenajare, afisele toate aveau un muncitor care se inclina respectuos, multumindu-ne anticipat pentru intelegere. “ArigatÅ gozaimasu”
Strazile, impecabile, miroseau a sampon. Fiecare colt era folosit, cladirile curate si cu stil, japonezilor le plac asimetriile, probabil un gust estetic cultivat impreunat cu dorinta de a iesi din tipar, cu aceasta ocazie.
Totul e calculat. Metroul, autobuzele, toate ajungeau si plecau cu o precizie minutara, in conditiile in care traficul, greu, parea necontrolat. Metroul cel putin era desprins din filmele SF. Fiecare usa de vagon avea doua monitoare electronice care afisau constant informatii despre calatorie, urmatoarea statie, linia aferenta, unde poti schimba sau nu conexiunile, unde sunt pozitionate scarile si iesirile urmatoarei statii, cate vagoane are trenul, in care din ele esti tu, pe ce parte si la care dintre cele patru usi etc. (Am facut un calcul sumar, un tren avea 11 vagoane, fiecare cu cate patru usi, pe ambele parti, fiecare cu cate doua monitoare, asta inseamna 176 monitoare pentru fiecare garnitura.
Tokyo este un oras imens, unde atat centrele orasului cat si cartierele marginase sunt la fel: curate, moderne, atractive, aglomerate. Greater Tokyo Area este zona metropolitana cu cea mai mare populatie din lume, aproximativ 37 de milioane.
... ...
Suntem impinsi din spate de o societate furibund grabita. Ne manam singuri si unii pe altii cu cantitatea lucrurilor multe si fara calitate. Nu avem timp sa aprofundam, unii-multi- nu au timp nici macar sa realizeze ca nu au timp pentru aprofundare.
Atentia la detalii si perfectionismul japonezilor mi-au incalzit stomacul, m-au facut sa ma simt bine si normal, eu, cel acuzat de obsesii compulsive. Am invatat acolo ca rabdarea da roade, nebanuite-neintelese, neapreciate- atunci cand nu stii decat sa te grabesti. Intuite doar, de mine, atunci cand ma strecor prin graba celor din jur si incetinesc. Am invatat acolo ca perfectionismul nu este o boala ci perfectibil.
In Japonia a vorbi nu prea mai e la moda. A asculta a devenit insa o arta. Kon'nichiwa, Nihon!
Lucian Vasiliu
21 December 2015, Saturday night
Air Canada 006 Tokyo-Haneda to Toronto Pearson
Dusul, evident, nu e facut pentru dealde mine. La cei 1,83m ai mei nu reprezint standardul, aici. Ma cracanez, deci, aplecandu-ma sa ma pot spala si pe cap.
Cam toata calatoria avea sa fie asa: eforturi pentru adaptare. Japonia, super civilizata, a invatat timp de secole cum sa practicizeze totul, cum sa maximizeze rezultatul unui efort depus. Oricare. Am ajuns acolo seara. Toata lumea este super politicoasa, se tot inclina si iti multumesc cu fiecare ocazie, pana si pe afise: o companie de constructii ingradise un colt de strada aflat in amenajare, afisele toate aveau un muncitor care se inclina respectuos, multumindu-ne anticipat pentru intelegere. “ArigatÅ gozaimasu”
Strazile, impecabile, miroseau a sampon. Fiecare colt era folosit, cladirile curate si cu stil, japonezilor le plac asimetriile, probabil un gust estetic cultivat impreunat cu dorinta de a iesi din tipar, cu aceasta ocazie.
Totul e calculat. Metroul, autobuzele, toate ajungeau si plecau cu o precizie minutara, in conditiile in care traficul, greu, parea necontrolat. Metroul cel putin era desprins din filmele SF. Fiecare usa de vagon avea doua monitoare electronice care afisau constant informatii despre calatorie, urmatoarea statie, linia aferenta, unde poti schimba sau nu conexiunile, unde sunt pozitionate scarile si iesirile urmatoarei statii, cate vagoane are trenul, in care din ele esti tu, pe ce parte si la care dintre cele patru usi etc. (Am facut un calcul sumar, un tren avea 11 vagoane, fiecare cu cate patru usi, pe ambele parti, fiecare cu cate doua monitoare, asta inseamna 176 monitoare pentru fiecare garnitura.
Tokyo este un oras imens, unde atat centrele orasului cat si cartierele marginase sunt la fel: curate, moderne, atractive, aglomerate. Greater Tokyo Area este zona metropolitana cu cea mai mare populatie din lume, aproximativ 37 de milioane.
... ...
Suntem impinsi din spate de o societate furibund grabita. Ne manam singuri si unii pe altii cu cantitatea lucrurilor multe si fara calitate. Nu avem timp sa aprofundam, unii-multi- nu au timp nici macar sa realizeze ca nu au timp pentru aprofundare.
Atentia la detalii si perfectionismul japonezilor mi-au incalzit stomacul, m-au facut sa ma simt bine si normal, eu, cel acuzat de obsesii compulsive. Am invatat acolo ca rabdarea da roade, nebanuite-neintelese, neapreciate- atunci cand nu stii decat sa te grabesti. Intuite doar, de mine, atunci cand ma strecor prin graba celor din jur si incetinesc. Am invatat acolo ca perfectionismul nu este o boala ci perfectibil.
In Japonia a vorbi nu prea mai e la moda. A asculta a devenit insa o arta. Kon'nichiwa, Nihon!
Lucian Vasiliu
21 December 2015, Saturday night
Air Canada 006 Tokyo-Haneda to Toronto Pearson
