Autobahn

sau “Ende aller Streckenverbote”

sau “limits no longer apply”

sau “sfarsitul tuturor interdictiilor”



Linii. In afara de punctul orizontului din fata –tel si destinatie- totul e schimbat in linii. Linia intrerupta dintre benzi este si ea acum o linie continua, copacii zariti cu coada ochiului sau transformat intr-un gard verde iar melodia din boxe parca e si ea cu cativa milimetrii in spate, desi teoretic calatoreste cu aerul, captiv, in realitate ezita, parca ar vrea sa ramana undeva unde sa se simta bine.

Sunt pe autostrada, merg dinspre Karlsruhe spre Frankfurt si conduc cu 210 km/ora.

Autobahnul este un filtru natural care, pentru ca are doar trei benzi, imparte masinile in trei categorii distincte.

Din prima categorie fac parte camioanele, van/urile si altele similare. Astia sunt bucurosi ca exista, simpli si nesofisticati, mandrii in calitatea lor de martori si preocupati in general cu lucruri marunte: munca, familia, responsabilitatile.

Din a doua categorie fac parte masinile, in adevaratul sens al cuvantului. Alea regulate, cu inteles de calibrare. Astia merg pe banda a doua si se fac ca nu inteleg ce se intampla in partea stanga a ecranului. Sunt tot familisti, elemente de baza ale societatii insa putin destabilizati, cu ambitii si proiecte, doritori pe ascuns de mai mult dar la suprafata neputinciosi. Socialistii, adica. Elita astora sunt aia care pun maxim 100 km/ora in Canada, de exemplu.

Si exista si banda a treia. Selectia naturala pe Autobahn l-ar face mandru si pe Darwin care, contemporan sa fi fost, si-ar fi facut studiile intr-un gas stop undeva intre Heidelberg si Frankfurt si nu in Galapagos.

Bolizii astia sunt bestiali. Masina toata e facuta pentru viteza si nu minte. Daca scrie 260 pe bord inseamna ca atata poate. Porsche, Mercedes, BMW. Cam asta vezi acolo. Honda nu poate banda trei, de exemplu. Si pot da multe alte exemple. Intr-un fel imi e ciuda ca masinile astea ajung in Canada. “Right car, wrong country” cum zicea un prieten. Sunt precum caii pur sange de cursa pusi la caruta unui boier, care vrea sa se laude si cel mai probabil nici nu le merita.

Sunt lipit de volan si una cu masina. Pompez cu pedala gaz si adrenalina si oricat as apasa mai este loc, si pentru una si pentru cealalta. Ma simt Hercule si as vrea in fata un politician sau un doctor sa vorbim putin, fiecare cu armele din dotare. (Doctorul - dupa politician- este al doilea cel mai mare ticalos “made in Romania” Am eu o boala pe astia, dobandita pe cale “nurture” si nu “nature”).

Recordul meu e 210, desi masina duce 260. Pe banda trei iti trebuie oua, iar mie intotdeauna mi-a placut sa cochetez putin cu eleganta.

Care e totusi diferenta esentiala intre 120 sa zicem si 210, “cruising at 180”? La 120 prima data opresti sa faci pipi, la 180 prima data opresti sa pui benzina. Si ai doar o impresie vaga ca te-ai imbolnavit de prostata.

Lucian Vasiliu,

Frankfurt am Main

Februarie 24, 2016.