Sunt ateu

De fapt, sunt un agnostic.

Adică, cum imi zicea un prieten, sunt un ateu fricos, păstrez portițe de scăpare. What if...

"Politically correct ", "curious skeptical", cel mai pesimist dintre optimiști sau cel mai optimist dintre pesimiști, spune-mi cum vrei, important este ca nu sunt ca tine, tu care ești precum cei mulți.

Cum as putea oare fi!?

Nu sunt convins de nimic. Nimic nu are sens. Nici demonstrația matematica care pleacă de la axiome si sfârșește cu experiențe repetitibile prin urmare adevărate dar nici bărbosul carismatic care a împărțit râul in doua si a făcut din apa vin. Cum a spus odată Bertrand Russel despre Dumnezeu , eu as spune despre tot:" not enough evidence!"

Credinciosii din jurul meu au bineînțeles dreptul la opinia lor, diferită. Te banuiesc insa asa cum va bănuiesc pe toți - curious skeptical, remember!? - de ipocrizie, o atitudine perfecționata de intelectuali, adica de cei ce, a priori, gândesc.

Cum altfel sa ciocnești oua de paști!? Si de ce roșii!? Unde este harul, in gălbenuș sau in albus? Da' dacă nu ciocnesc, ma bate Dumnezeu!? Si de ce sa iei lumina!? Ce sa faci cu ea? Mai departe, cum sa crezi, sincer, ca te spală cineva de păcate!? Cum sa crezi ca exista unul cu atribuțiile astea in "job description!?" Pe bune!? Adica, nici măcar o bănuiala, mică mică, ca povestea e o făcătură!?

Nu cred in Dumnezeu, sponsorizez necondiționat însă idea de a fi mai bun fără, neaparat, zornaiala tinichelelor habotnice după tine. Nu cred in spălarea păcatelor, susțin însă optimistic corectura - voita sau impusă - ca fiind -fundamentalistic -atomul evoluției

La scara macro, evoluția este împinsă - invariabil- din exterior si are particularitățile turmei, adica generale.

La scara micro, evoluția se poate -sau nu- întâmpla doar din interior si are deci caracteristici prin definiție individuale. Cantonat in religie si anesteziat de munca făcută de altul ( a spăla păcatele nu e ușor, sa știi), cum oare chiar poți evolua!?

As vrea sa-mi învăț copilul ca la sfârșitul unei fraze nu exista numai punctul. Exista si semnul exclamării, existe puncte puncte, exista chiar si semnul întrebării si nu e nici o rușine sa le folosești, atunci când consideri necesar, indifferent daca ai ales sa crezi intr-o religie sau in stiinta.

... ...

Sa ciocnească oua de paste!? Nah, asta nu țin neaparat sa il învăț...

Sau, poate, sa nu fie asa!?



Lucian Vasiliu



1 May 2016, Burlington