Wednesday, April 1, 2015





Pumni incordati spasmodic, creierul golit de sange dar plin de o furie oarba. Lovesc in stanga si in dreapta, printre clantanituri de masele si paraituri de oase. Colegul meu V. Il tranteste pe unu’ la pamant si da in el ca in fasole. Frenezia lui ma anima si pe mine si lovesc mai mult, mai tare, mai cu sete. Nici ceilalti din grupul nostru nu stau degeaba: in stanga mea patru picioare prafuite si julite, cu jambierele lasate si adidasi scalciati lovesc o burta tavalita la pamant, in dreapta alti doi fug dupa unul pana dincolo de gardul gaurit al scolii. Sange si praf..

... ...

Ma trezesc asudat dar fericit. In cateva secunde realizez ca a fost doar un vis iar amintirea dureroasa a realitatii ma face sa transform (a cata oara!?) un vis frumos intr/un cosmar cu ochii deschisi: iar am visat ca, atunci, i/am batut pe tigani. Unul din visele mele de TOP 10.

... ...

Realitatea? Ne/au batut, rau si degeaba. De fapt, singurul batut a fost colegul meu V. Pentru un presupus fault. Pentru ca vroiam sa jucam fotbal in curtea scolii si nu am gasit pe nimeni altcineva decat tiganii.(am inteles apoi ca fotbalul fusese pentru ei un pretext, ei vroiau sa bata, noi insa venisem la fotbal) Eram prin clasa a zecea, eminent la invatatura si cu credinta ca voi schimba lumea, personal si profesional. Eram un roman de viitor.

V. a fost batut metodic si cu rabdare. Si chinuitor de mult. Pumni si picioare care sunau pe fata lui ca atunci cand indesi pernele dupa un pat bine facut. “Uite, ma gandeam, da cu varful, nu lateral, cum se loveste corect mingea” Doar ca nu mingea era lovita, ci V., cazut la pamant.

Singurul batut a fost colegul meu V. Turma de tigani ne pazea pe noi, sa nu ne bagam (lupta dreapta, chipurile). Ne pazeau degeaba, noi ne pisasem pe noi de frica, profii ne invatasera matematica si fizica doar. Ne invatasera de asemenea ca agresivitatea trebuie respectata, prin puterea exemplului. Intre “esti un prost” al profului de mate (desi clar nu eram) sau zbieretele de frustrat atomic ale profului de fizica pe de o parte si pumnii tiganului pe de alta parte era doar o diferenta pe care tiganul (repetent) o vedea. Eu unul, revelator, nu. Profa de romana ne trecea cu cinci pe linie, doar pe prezenta, pentru ca eram buni la mate. Nu e asta o dovada ca pumnul axiomatic al profului de mate ajungea pana in cancelarie!?

Romania e o tara de cacat. Cine va spune altfel ori e naiv ori stie sa dea cu pumnul.



Lucian Vasiliu



Oakville, 1 Aprilie 2015.

No comments:

Post a Comment