Romania
Te/ai simtit vreodata
disperat pentru ca esti roman? Pe bune acum, ai simtit vreodata durerea
obarsiei!?
Te/ai simtit vreodata
sufocat de pledul asta tricolor? Sau Mioritza, ai urat vreodata Mioritza!?
Fir/ar mama lor de ciobani, numai la furat le era gandul..iar prostul ala, ala impacat
cu soarta, te/ai simtit vreodata in pielea lui!?
Pana si ratia e
respectata, procentual vorbind…din trei romani doi fura si unul e resemnat, ca
alte optiuni nu pare a avea….
Viclenia asta surda,
tupeul ridicat la rang de calitate, politicienii astia emanati parca prin
constipatii lungi si dureroase…Valorile astea nationale, te/au strivit vreodata
pana la punctul la care te/ai intrebat de ce!?
Ai vrut vreodata sa
fii majoritar in grupul tau? Sa faci parte dintr/o natie harnica, cinstita,
muncitoare, responsabila, unita, perfectionista si, indraznesc sa spun,
intr/adevar desteapta?
Eu unul m/am saturat. De
demagogi. De mirci, victori, ioni si traieni…de tot ce suna romaneste…De toata
cloaca asta pusa pe capatuit, de ochi vicleni si de priviri ascunse. De strazi
imputite precum sufletele oamenilor, de spitale unde cei mai bolnavi sunt doctorii,
de scoli unde copii invata sa ishi ascute tupeul...De un mediu in care putinele
elemente normale se pierd in décor iar efortul lor se pierde inevitabil precum
nisipul dus de vant...
Sunt (doar) o varianta
moderna (deviata) a ciobanului moldovean. Eu mi/am luat oile si am plecat. I/am
lasat pe hotii aia nenorociti cu ochii in soare. Chiar si asha insa, apartenenta
se pare ca ramane.
Ca o respiratie urata a unuia caruia ii miroase gura: o tii
minte pentru intotdeauna..
Hamilton, Septembrie
2014
Test
ReplyDelete