Avatar

Romanii umblati au un farmec aparte.

Multi il au in ei inca dinainte de a face primul pas. E, de fapt, ceea ce ii anima sa plece. Chemarea.

Altii capata farmecul asta, inevitabil, pe parcurs, odata plecati. E ca atunci cand pui o piesa la strung si stii exact ce o sa iasa la urma, asta daca nu cumva se rupe piesa, foarte rar dar cateodata posibil.

Iar farmecul asta e liantul care ne uneste pe noi, astia plecatii. Limba romaneasca ne face sa vorbim la fel, insa farmecul acesta e numitorul comun care ne face sa gandim la fel. Sau, ma rog, aproximativ la fel.

Atat dorinta de a explora cat si efortul in sine sunt calitati pe care daca nu le ai -dar totusi esti inteligent sau fortat sa pleci- le vrei. Evolutia individuala este uriasa, schimbarile sunt majore si de multe ori atat de rapide incat ramai fara aer in piept.

In lumea celor de afara suntem niste avatari. Ne integram perfect iar unii dintre noi au -poate-menirea sa schimbe chiar si lumea asta in mai bine.

Suntem identici cu cei de aici, functionam la fel sau chiar optimizat dar, la o privire mai atenta, avem totusi cinci degete la o mana.


St John’s, NL Noiembrie 20, 2014