Immanuel
Il recitesc pe Kant. De fapt, e ca si cum il citesc pentru prima data. La vreo 22-23 de ani eram in facultate si il citeam ca o masura de revolta impotriva unui sistem injust care ma chinuia cu examene si cu toceala.
Acum e altceva. Poate ca traducerea engleza e mai buna, poate ca sunt mai copt (desi multi imi spun ca nu). In mod sigur am mult mai multe greseli comise la activ, clar un avantaj.
Am cumparat deci “The critique of practical reason”, “The critique of judgement” si “Metaphysics of morals” si m/am pus pe treaba.
De ieri dupa-amiaza sunt cazut in admiratie. Nu fata de Kant, pe el il iubesc deja, ci fata de mine. Tzopai in picioare de bucurie cand mai inteleg cate un pasaj, il concurez pe Niki care crede ca numai el stie ce e bucuria dupa ce mai face cate un Lego.
“Kritik der praktischen Vernunft” a fost scrisa in 1788 si e pur si simplu incredibila. Are darul de a te scoate din amortzeala cotidiana (de altfel placuta) Caldari cu apa rece aruncate direct in fatza, la minus patru grade. Fetze de altfel inghetate deja de preaplin, de impresia (cat de falsa) ca le stii pe toate, ca esti satul, pana la punctul la care ragai pareri de atoatestiutor.
E plina lumea de oameni veseli, oameni care au gasit raspunsul, incolonati tembel randuri-randuri si marsaluind spre o nirvana nu spirituala ci aici, pe pamant. O transcendenta qvasi-permanenta care le pune pe fetze ranjete rujate in zambete.
In egala masura, e plina lumea de oameni tristi, oameni care au gasit raspunsul (duh!?), depresati si monotoni si care marsaluiesc si ei cuminti, dar spre nimic.
Fiecare pagina din metafizica lui Kant ofera variante de raspunsuri la intrebari pe care unii nici nu si le pun, nici nu stiu ca exista. Si fiecare dintre raspunsurile astea e insotit de inca o intrebare, si anume indoiala ca poate nu e chiar asha.
In universul asta infinit, atata timp cat continuam sa punem intrebari, traim cu adevarat.
....
Kobo este platforma Indigo – un lant de librarii celebru in Canada – de unde mi/am cumparat cartile, electronic. Am primit spre dimineata un premiu de la ei -“Night Reader”, acordat pentru ca m/au prins citind la 2:30 am. Multumesc, Imannuel.
Il recitesc pe Kant. De fapt, e ca si cum il citesc pentru prima data. La vreo 22-23 de ani eram in facultate si il citeam ca o masura de revolta impotriva unui sistem injust care ma chinuia cu examene si cu toceala.
Acum e altceva. Poate ca traducerea engleza e mai buna, poate ca sunt mai copt (desi multi imi spun ca nu). In mod sigur am mult mai multe greseli comise la activ, clar un avantaj.
Am cumparat deci “The critique of practical reason”, “The critique of judgement” si “Metaphysics of morals” si m/am pus pe treaba.
De ieri dupa-amiaza sunt cazut in admiratie. Nu fata de Kant, pe el il iubesc deja, ci fata de mine. Tzopai in picioare de bucurie cand mai inteleg cate un pasaj, il concurez pe Niki care crede ca numai el stie ce e bucuria dupa ce mai face cate un Lego.
“Kritik der praktischen Vernunft” a fost scrisa in 1788 si e pur si simplu incredibila. Are darul de a te scoate din amortzeala cotidiana (de altfel placuta) Caldari cu apa rece aruncate direct in fatza, la minus patru grade. Fetze de altfel inghetate deja de preaplin, de impresia (cat de falsa) ca le stii pe toate, ca esti satul, pana la punctul la care ragai pareri de atoatestiutor.
E plina lumea de oameni veseli, oameni care au gasit raspunsul, incolonati tembel randuri-randuri si marsaluind spre o nirvana nu spirituala ci aici, pe pamant. O transcendenta qvasi-permanenta care le pune pe fetze ranjete rujate in zambete.
In egala masura, e plina lumea de oameni tristi, oameni care au gasit raspunsul (duh!?), depresati si monotoni si care marsaluiesc si ei cuminti, dar spre nimic.
Fiecare pagina din metafizica lui Kant ofera variante de raspunsuri la intrebari pe care unii nici nu si le pun, nici nu stiu ca exista. Si fiecare dintre raspunsurile astea e insotit de inca o intrebare, si anume indoiala ca poate nu e chiar asha.
In universul asta infinit, atata timp cat continuam sa punem intrebari, traim cu adevarat.
....
Kobo este platforma Indigo – un lant de librarii celebru in Canada – de unde mi/am cumparat cartile, electronic. Am primit spre dimineata un premiu de la ei -“Night Reader”, acordat pentru ca m/au prins citind la 2:30 am. Multumesc, Imannuel.
Lucian Vasiliu
Hamilton, 29 decembrie 2014
No comments:
Post a Comment