Pranz
Pocale de lut albastru
-Strans din ploaia ce-o sa vie-
Imi framanta sentimente
La tine-n bucatarie.
Stau si-adulmec asteptarea
Laptelui din inceputuri...
Tu imi dai ca sa ma satur.
Eu, iti pun cercei saruturi!
Si, plecand dintr-o privire,
Vreau sa-nlatur vorba lunga.
Si din vinul smuls din struguri
Vreau sa iau. Si sa-mi ajunga
Sa respir incet, pe tine,
Sa-ti aspir pe saturate
Maini si sani, genunchi, picioare
Si sa ma opresc pe spate...
Si sa-mi spui ca a fost bine...
Si ca vrei sa vezi cum ploaia
Dupa ce am scris atata
In loc sa-mi albeasca foaia,
Imi aminteste de tine!
Stoney Creek, August 2011 (editat Noiembrie 2014)
mare dreptate ai !!!!!
ReplyDeleteSemnat: Nasoala !!!
Este fascinant sa iau aminte de o astfel de 'punere in scena' a unor ganduri.
ReplyDeleteEste (cel putin) talent.
Foarte frumos.
Bogdan Buzescu
Multumesc Bogdane !
ReplyDelete