Monday, December 1, 2014



Pranz





Pocale de lut albastru

-Strans din ploaia ce-o sa vie-

Imi framanta sentimente

La tine-n bucatarie.


Stau si-adulmec asteptarea

Laptelui din inceputuri...

Tu imi dai ca sa ma satur.

Eu, iti pun cercei saruturi!


Si, plecand dintr-o privire,

Vreau sa-nlatur vorba lunga.

Si din vinul smuls din struguri

Vreau sa iau. Si sa-mi ajunga


Sa respir incet, pe tine,

Sa-ti aspir pe saturate

Maini si sani, genunchi, picioare

Si sa ma opresc pe spate...


Si sa-mi spui ca a fost bine...

Si ca vrei sa vezi cum ploaia

Dupa ce am scris atata

In loc sa-mi albeasca foaia,

Imi aminteste de tine!



Stoney Creek, August 2011 (editat Noiembrie 2014)

3 comments:

  1. mare dreptate ai !!!!!
    Semnat: Nasoala !!!

    ReplyDelete
  2. Este fascinant sa iau aminte de o astfel de 'punere in scena' a unor ganduri.
    Este (cel putin) talent.
    Foarte frumos.
    Bogdan Buzescu

    ReplyDelete